Ulei de cocos, the best monkey can buy

Ulei de cocos nu era un subiect ce intra in zona mea de interes pana nu s-au aliniat stelele si am dat peste ceea ce trebuie.

Toti vorbeau despre ulei de cocos acum ceva ani. A fost Fat-Frumos pentru o perioada, apoi au aparut tot felul de stiri de tip tabloid. Cum ca nu ar fi bun fiindca are grasimi saturate, cum ca ar fi o problema cu el folosit la prajit si multe alte basme. Totusi nimeni nu se gandea ca el este folosit de mii de ani de populatii din zonele calde si culmea oamenii astia erau ceva mai sanatosi decat altii din zonele mai dezvoltate industrial.

Problema era de ce oamenii astia erau mai sanatosi fiindca ei mancau acest ulei de cocos care se spunea ca este generator de colesterol. Dupa ceva studii au descoperit ca acidul lauric este prezent in procent mare in uleiul de cocos si pe langa asta s-a observat si o crestere a HDL colesterol, colesterolul bun. Daca creste HDl atunci si raportul HDL/colesterol total creste si asta, surpriza, este bine pentru organism.

Dar despre ce vorbim, suntem in secolul XXI, si pana aici toata perioada preistorica oamenii din zonele tropicale au mancat si au folosit ulei de cocos pentru tot felul de lucruri. Este documentat fiiindca a fost folosit pentru tratamentul problemelor dermatologice sau a diferitelor infectii.

Acum cateva mii de ani, inainte de Cristos, pe coasta Malabar din India arborele de cocos era cultivat de populatia care traia acolo. Fiind cunoscut de atat de multa vreme, uleiul a ajuns sa faca parte din farmacopeea Ayurveda.

Cumva s-a raspandit prin vecini si a ajuns sa fie o importanta cultura in Sri Lanka cam in jurul anului nasterii lui Isus si apoi s-a raspandit din ce in ce mai mult, in Filipine, Malaezia, Indonezia si Papua-Noua Guinee. In toate aceste zone s-a consumat ulei de cocos atat pentru efectele medicale bune cat si pentru mancaruri traditionale.

Si acum putina chimie. In niste carti care au studiat profilul de grasimi gasit in uleiul de cocos se spune ca acid lauric se gaseste cam 46-48% in compozitia acestuia. In afara de acid lauric mai gasim triacilgliceride care fac diferenta intre uleiul de cocos si cel de palmier. Uleiul de palmier este folosit din ce in ce mai putin fiindca extractia lui presupune folosirea unor solventi care nu pot fi indepartati in totalitate.

Cand vorbim despre ulei de cocos de fapt vorbim despre doua tipuri. Unul din ele se numeste copra si celalalt virgin. Copra este fratele mai amarat si mai ieftin. Se obtine prin prelucrarea cojilor de nuca uscate si uleiul este apoi rafinat, inalbit si dezodorizat. Este tipul de ulei care a dat o imagine proasta si a pus sub semnul intrebarii folosirea uleiului de cocos.

Fratele mai fitos este cel virgin. El se obtine din nucile umede si astfel se obtine de fapt o emulsie de ulei si lapte de cocos care apoi sunt separate. Uleiul virgin nu este rafinat si ca urmare isi va pastra niste componente importante cum ar fi, tocoferoli si tocotrienoli (formeaza vit E), steroli (precursori de vitamine liposolubile si hormoni) si polifenoli (antioxidanti), neatinse. Acesta este uleiul virgin de cocos.

ulei de cocos

De ce credeti ca am vorbit atat despre el? Am avut ocazia sa gasesc pe piata pe fratele virgin si l-am si folosit pentru ceva ce a iesit sa te lingi pe degete. Asa cum bine stiti eu nu ma omor pentru partea in care poate fi folosit ca un produs cosmetic dar pentru dulciuri mai deosebite da sunt gata sa-l incerc.

Acum dupa ce v-am ametit cu toate informatiile sa va spun cum e sa faci brownies cu ulei de cocos, Garam Masala si capsuni.

0 comments on “Ulei de cocos, the best monkey can buyAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

WordPress Anti-Spam by WP-SpamShield